Poveste

"Am deschis ochii asupra acestei lumi legănată în murmurul vechilor noastre doine și balade, ori cântece pe care le îngâna bunica mea atunci când mă legăna. Mai târziu, când am început să înțeleg, mă fascinau mâinile bunicii, acele "mâini de aur " cu care le-a înzestrat Dumnezeu pe țărăncile noastre, mâini ce nu osteneau niciodată; legănau pruncii, frământau pâinea, înșămânțau pamântul, țeseau pânza, torceau lâna și câte și mai câte minunății nu făceau aceste mâini. Dar cel mai mult îi plăcea bunicii mele să coase și să impletească mărgele din care ieșeau podoabe tradiționale de o rară frumusețe. Cea mai mare bucurie a copilăriei mele era atunci când de sărbători bunica mă îmbrăca în straie noi, lucrate de ea.

Mi se umple sufletul de bucurie atunci când văd în ochii celor care le privesc, admirație, prețuire, nostalgie, și nu pot să nu mă gândesc la cea care mi-a sădit în inimă dragostea pentru portul tradițional, bunica mea.

De la ea am moștenit dragostea pentru cântec și portul strămoșesc. Primele costume ale colecție sunt lucrate chiar de bunica mea sau adunate de prin satele bănățene și recondiționate de ea. Apoi, de-a lungul carierei mele, am reușit să adun un număr impresionant de costume populare, din toate zonele țării, pe care, cu drag le pun la dispoziția Fundației Române de Folclor spre a fi prezentate în nenumărate expoziții naționale și internaționale (Amman, Bruxelles, New York, Paris, Belgrad, Viena etc.)"

- Valeria Arnăutu, 2014